Despăgubiri accidente auto prin polița RCA.
Sediul materiei
Cadrul normativ general în acest domeniu este reprezentat de Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, alături de Norma A.S.F. nr. 23 din 6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. În cazul particular al incidentelor rutiere, forma cel mai des întâlnită de asigurare este polița RCA, reglementată prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.
În raport de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, o răspundere generală şi legală (în baza art. 1357 Cod civil), răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală care intervine numai în baza contractului de asigurare și numai în limita plafonului prevăzut de lege (fiind vorba despre răspunderea civilă pentru daunele produse de autovehicule asigurate conform asigurării civile auto obligatorii).
Acoperire
Conform normelor în vigoare, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată în caz de:
Analiză dosar gratuit. Plata la finalizarea dosarului, sub formă de comision de succes.
Limite.
Potrivit art. 6 alin. 4 din Legea nr. 132/2017, “limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:
a) pentru prejudicii materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;
b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României”.
Iar articolul (5) prevede că “Limitele de răspundere sunt revizuite din 5 în 5 ani, în funcție de evoluția indicelui european al prețurilor de consum (IEPC) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizați ai prețurilor de consum și sunt prevăzute în reglementările A.S.F.”.
Procedură. Termene.
Polița RCA se referă la un contract încheiat între asigurător și asigurat, prin care se despăgubesc anumite daune provocate terților.
În acest sens, art. 2199 din Codul Civil prevede că “prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca în cazul producerii riscului asigurat să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit”, iar art. 2224 din Codul civil și alineatul 7 al art. 22 din Legea nr. 132/2017 dispun că asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligației ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
Trebuie precizat, în primul rând, că nu trebuie semnat un acord de împăcare cu șoferul vinovat. În al doilea rând, trebuie avută în vedere culpa părților implicate în incident: dacă accidentul s-a produs exclusiv din vina șoferului, persoanele îndreptățite beneficiază în întregime de despăgubiri; dacă, însă, culpa e comună, valoarea daunelor se reduce la jumătate. Astfel, persoanele prejudiciate în urma unui accident rutier au dreptul de a solicita despăgubiri prin depunerea unei cereri la societatea de asigurări care a emis polița. Aceasta din urmă va deschide un dosar de daună și, conform art. 21 alin. 1 si 2 din Legea nr. 132/2017, în termen de 30 zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:
– fie să comunice solicitantului, în scris, o ofertă de despăgubire justificată în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
– fie să notifice părții prejudiciate, în scris, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Dacă, în cadrul aceluiași termen, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, acesta este obligat la plata despăgubirii.
Alineatul 4 al art. 21 impune în sarcina asigurătorului, pentru achitarea despăgubirii, un termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
În caz de vătămare corporală, victima unui accident rutier poate solicita despăgubiri în termen de 3 ani de la ultimul act emis de organele judiciare, iar în caz de deces se pot cere daune în termen de 5 ani de la data la care s-a stabilit vinovatul producerii accidentului.
Vrei un sfat? Ai drepturi. Contacteaza-ne!
Adresa:
Sector 1, București
Sună-ne:
Email:
Citește și despre:
