Decesul unei persoane în urma unui accident auto poate constitui obiectul infracțiunii de ucidere din culpă, iar șoferul vinovat poate răspunde penal pentru fapta sa în fața unei instanțe. Pentru a obține despăgubiri din accidente rutiere cu deces, apropiații victimei fie pot formula o cerere de constituire de parte civilă în cadrul procesului penal prin care solicită sumele reprezentate de daune materiale și daune morale, fie pot iniția o acțiune civilă distinctă chiar și atunci când există un litigiu penal.
Ulterior administrării probatoriului și în funcție de specificitatea cazului, instanța stabilește întinderea prejudiciului și procedează la cuantificarea daunelor morale. În lipsa unor dispoziții legale precise cu privire la stabilirea prejudiciilor de ordin moral, judecătorul are în vedere în mod deosebit, alături de trauma emoțională inerentă pierderii unei ființe dragi, și impactul evenimentului destabilizator în plan familial, profesional și social al supraviețuitorilor.
În caz de vătămări corporale, cererea poate fi înaintată numai de persoana care le-a suferit, nu și de rudele acesteia. Solicitarea trebuie însoțită de un certificat medico-legal, eliberat de institutul abilitat în acest sens, în cel mult 30 zile de la producerea accidentului. După acest interval, certificatul se poate obține numai în temeiul unei cereri prealabile, emise de organele de anchetă penală. Persoana vătămată poate cere despăgubiri în funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale, precizat în certificatul medico-legal și de punctajul traumatologic stabilit de un medic legist expert (potrivit art. 22 alin. 5 lit. c din Legea nr 132/2017 “valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe tara garantat în plată de la data producerii accidentului”). Alineatul 6 al articolului 22 din aceeași lege precizează că “stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic și statistic”.
Reglementările juridice în vigoare în materia despăgubirilor pentru prejudicii cauzate de accidente rutiere răspund unor nevoi sociale determinate de situații imprevizibile și, deși nu au capacitatea de a atenua în întregime suferințele produse, au menirea de a contribui la susținerea concretă a tuturor victimelor.